Sepultura, fara indoiala una dintre trupele care au facut istorie in ultimii 15 ani in muzica dura, isi are radacinile intr-unul din cele mai neconventionale si atipice locuri pentru heavy-metal. Belo Horizonte, aflat la vreo 500 de km nord de Rio de Janeiro este un oras sarac, in care, ca de altfel peste tot in Brazilia, nu exista patura sociala de mijloc, ci doar "foarte bogati" si "foarte saraci". Fratii Cavalera, intr-un univers cotidian dominat de politruci si de trafic de arme si droguri, fara bani de scule si fara cunostinte solide de teorie muzicala, dar mari fani ai noului val (pe atunci Slayer si Venom) se hotarasc sa se apuce de cantat. Aleg un nume bombastic, Sepultura (care in portugheza inseamna "mormant") si, cu instrumente imprumutate, se apuca de treaba. Max (04.08.1969) si Igor (04.09.70) il coopteaza in trupa nou infiintata pe Paulo Jr. pe postul de basist pentru singurul motiv ca detinea un bas...lucru rar la acea vreme. Cu titlu de curiozitate, aflati ca setul de tobe la care batea Igor (la numai 14 ani) era compus doar dintr-un premier, un tum si un cinel.

In anul 1985 baietii inregistreaza primele demo-uri, care vor fi editate de o casa de discuri braziliana (Seculo XX - Cogumelo Record Store) pe un split-album cu colegii de generatie Overdose. Albumul ("Bestial Devastation") nu face furori, dar scoate la iveala ineditul: si in Brazilia se canta thrash. Desi calitatea inregistrarilor este, am putea spune, sinistra, iar mixajul exceleaza in greseli de sincronizare si obliga ascultatorul la experiente extreme, sunetul fiind mai mult decat primitiv, piese ca "Antichrist" (devenita apoi "Anticop"), "War" sau imnul "Troops Of Doom" incep sa arate potentialul Cavalera&co. Pe "Bestial Devastation" si "Morbid Visions" (1986) se regaseste ca al doilea chitarist Jairo Guedez (Jairo T.), care ulterior va parasi trupa, fiind inlocuit de Andreas Kisser.

Anul 1987 inseamna pentru Sepultura inceputul succesului european, cu albumul "Schizophrenia", care se vinde in Europa in peste 30.000 de copii ilegale, pentru care trupa n-a primit nici un ban. Ei cuceresc publicul cu piese devenite clasice, cum ar fi "Escape To The Void" sau excelentul instrumental "Inquisition Symphony". De aceasta data sunetul este mult mai bun, atat acest album cat si urmatorul, "Beneath The Remains", fiind mixate de Scott Burns, nu tocmai un necunoscut la acea vreme. De retinut piese ca "From The Past Comes The Storms" sau noua versiune a deja celebrei "Troops Of Doom". Diferenta de sunet este deja vizibila si solo-urile brutale ale lui Max nu mai sunt "strivite" intre bass si percutie. La fel si vocea sa, caracterizata in termenii muzicii culte ca fiind bas profund, este mult mai bine pusa in evidenta.

Albumul "Beneath the Remains" (1989) este primul care va beneficia de o promovare corecta si de un turneu international. Contractul cu Roadrunner va insemna mai mult decat aparitia lui Scott Burns in pozitia de producator, ci va fi primul lor succes international. "Beneath The Remains" ramane o referinta pentru dezvoltarea ulterioara a muzicii de gen, si vom vedea ca arata capacitatea Sepultura de a evolua si de a influenta moda, ramanand totodata fideli mesajului politic si modului dur de transmitere a acestuia. Inregistrat in Brazilia natala cu un buget mizerabil albumul ii va purta pe cei patru in primul lor turneu american si european, alaturi de nume de calibru cum ar fi Sodom, Motorhead sau Metallica (pentru care au cantat insa in deschidere). Cu aceasta ocazie Sepultura filmeaza in doar trei zile primul videoclip pentru piesa Inner Self, clip putin difuzat chiar si in varianta cenzurata. De asemenea, ei renunta la cliseele sataniste ale death-ului pe care il practicau pe vremea cand aveau doar 15 ani si incep sa se maturizeze ca muzicieni si co-producatori. Se poate vorbi, incepand cu acest album (de retinut "Inner Self", "Beneath The Remains", "Sarcastic Existence" si "Mass Hypnosis"), de confirmarea talentului lor, incununata de excelentul Arise ce va aparea doar doi ani mai tarziu.

1991 este anul in care Sepultura incepe sa se debaraseze, prin albumul Arise, de scoala veche a thrash/deathului anilor 80, aratandu-se deschisi influentelor care ii vor face celebri pe "Roots" (1996). Astfel, piesa "Altered State" incepe cu elemente traditionale braziliene, atat ca percutie cat si ca instrumente de suflat, ceea ce ar fi parut atipic, ba chiar imposibil pentru cei patru, acum in formula stabila Max Cavalera - vocal, Andreas Kisser - chitara, Igor Cavalera - baterie, Paulo Jr. - bass. Acest contact cu radacinile lor etnice este insa unicul pe "Arise". In rest riffurile brutale si versurile agresive urlate din varful plamanilor sunt la ele acasa. Albumul suna superb din toate punctele de vedere, fiind unitar atat ca melodicitate, cat si ca versuri ("Obliteration of mankind/Under a pale grey sky/We shall arise..." - "Arise" sau "Creation of insane rule/All we hear:/Desperate cry" - "Desperate Cry" sunt franturi pe care le-am auzit macar odata, si fac inca furori in rockoteci...).

Dupa cum era de asteptat, "Arise" are parte de un succes international imens si e dublat de un turneu-maraton, incluzand tari cum ar fi Grecia, Italia, Spania, Olanda, Japonia si Australia. In Indonezia, de exemplu, albumul este rapid placat cu aur si Sepultura sustine doua concerte cu casa inchisa in fata a peste 100.000 de oameni. Un incident neplacut va avea loc, insa, in Sao Paulo cand, in timpul unui concert cu peste 40.000 de spectatori, un fan este impuscat in cap de un individ cu grave tulburari psihice. Aceasta tragica moarte a facut ca presa sa interpreteze gresit mesajul Sepultura, care vor avea mari probleme in incercarile lor de a canta in fata multimilor de fani brazilieni.

Succesul albumului ii va convinge pe cei de Roadrunner sa realizeze si doua videoclipuri: pentru piesele Arise si Dead Embryonic Cells, clipuri preluate imediat de MTV si difuzate in lumea intreaga. Unitatea extraordinara a albumului, in care regasim melodii cum ar fi "Altered State", "Under Siege" sau clasicele "Arise" si "Desperate Cry" vor duce la recunoasterea internationala a trupei, incununata si de lansarea unui home-video - "Under Siege". Sepultura nu se afla insa decat la jumatatea drumului spre succesul absolut. Nimeni nu banuia vremurile grele care vor urma pentru liderul trupei, Max Cavalera.

Produsul "Chaos A.D" loveste piata internationala in 1993, fiind primul album Sepultura care beneficiaza de lansari simultane in toate colturile lumii si de promovare extensiva in retelele media. Sunetul brutal cu care cei patru ne invatasera, deja, de 8 ani este prezent intr-o formula armonica noua, mult cizelata, numita de criticii de specialitate "modern thrash".

Albumul aduce cu sine o serie de premiere, printre care vom aminti doar cateva. In primul rand "Chaos A.D." este primul album de metal care cocheteaza la modul cel mai serios cu elementele tribale pe care le va desavarsi pe "Roots". Piesa Kaiowas, dedicata unui trib indian din Brazilia care s-a sinucis in masa in urma incercarii guvernului de a le prelua pamanturile si automat de a-i extermina, este exemplul perfect de combinare subtila a mesajului politic cu muzica.

In alta ordine de idei, videoclipul pentru "Territory" este filmat in intregime in Israel, o premiera pentru o trupa braziliana, ca si faptul de a sustine concerte in Rusia. De asemenea Sepultura este prima trupa de metal latino-american invitata sa cante ca headliner in festivalul de la Donnington, Anglia. De pe album sunt extrase trei single-uri (fiecare cu videoclip): "Refuse/Resist", "Slave New World" si "Territory", clipuri promovate de MTV la cele mai ciudate ore, cum ar fi 10:30 duminica dimineata... Variantele necenzurate vor face obiectul unui alt home-video intitulat "Third World Chaos" care cunoaste un succes instantaneu, ca si turneul lor international.

"Chaos A.D." este o referinta absoluta in materie de heavy-metal, atat prin revigorarea temelor clasice, cat si prin suflul nou pe care il aduce dezvoltarii ulterioare a rock-ului contemporan. Este inutil sa citam piese ca "Slave New World", "Amen", "Nomad", "Manifest" sau "Clenched Fist" pentru a sustine stralucirea albumului si implicarea politica similara doar cu versurile celor de la Rage Against The Machine.

Anul 1996 este anul de cotitura al trupei Sepultura. Atat muzical, prin lansarea albumului "Roots", cat si emotional, prin renuntarea la initiatorul grupului, Max Cavalera.

"Roots"-ul este cu siguranta cel mai atipic album al brazilienilor, deoarece in urma succesului obtinut prin melange-ul realizat, ce-i drept, timid, pe "Kaiowas", acestia dedica un album intreg radacinilor culturale care i-au consacrat. Eclectismul genial al intregului album este anuntat inca din prima piesa - "Roots, Bloody Roots", un imn al tribalismului modern. Melodia are o linie ritmica simpla si extrem de usor de retinut si un clip pe masura, in care apar eroi contemporani ai Braziliei - jucatori de fotbal si creatorii jiu-jitsu-ului brazilian. "Ratamahatta" este o compozitie in care apare Carlinhos Brown, faimos percutionist brazilian. Clipul este realizat exclusiv in animatie, atmosfera generala fiind de ritual voodoo, ceea ce i-a convins pe cei de la MTV Brazilia sa-i dea premiul "Videoclipul rock al anului 1996". Printre cei care au mai participat la realizarea albumului se numara faimosul DJ Lethal de la House Of Pain, Mike Patton de la Faith No More si Jonathon Davis de la Korn.

Revelatia albumului o constituie "Itsari", inregistrata in sanul comunitatii Xavantes, trib brazilian care cunoaste civilizatia "omului alb" de doar 50 de ani, credintele si ritualurile lor pastrandu-se nealterate de milenii. Piesa, fara suprapuneri de studio,o capodopera instrumentala, este un adevarat regal percutionist. De altfel, intreg albumul manifesta un balans extraordinar intre instrumentele de percutie si linia de bass, careia i s-a acordat mult mai multa atentie decat pe albumele precedente (indeosebi in piesele "Straighthate", "Attitude", "Cut-Throat"). Impresia generala este de comunicare continua intre instrumente, de tot unitar din care nimic nu prisoseste sau lipseste, chiar daca pe anumite piese se apeleaza la reteta de duritate care i-a consacrat pe "Chaos A.D" - "Spit", "Straighthate", "Born Stubborn" sau "Dusted"...

Versurile, afirma Max Cavalera intr-un interviu acordat publicatiei "Kerrang!", se disociaza pentru prima data de atitudinea de aratare cu degetul a problemelor civilizatiei contemporane, oferind in schimb o solutie viabila prin intoarcerea la radacini ("Feel your soul and.../Shape your mind to warfare/It's all for real/Live your life/Not the way they taught you/Do what you feel !" - "Attitude" sau "Born Stubborn" - "Sepultura in our hearts/Can't take it away/These Roots will always remain!". Mesajul este pentru prima oara pozitiv si nu infiereaza decat prejudecata si prostia. Cat despre "Sepultura in our hearts" se va vedea ca doar Max credea asta...

In concluzie, albumul "Roots" ramane de referinta pentru schimbarile care se pot produce in stilul unei trupe care a inceput sub semnul death/thrash si nu doar pentru asta. "Roots" este o capodopera pentru toti fanii metalului si vom vedea ca pana la urma plecarea lui Max Cavalera de la Sepultura va fi benefica din punctul de vedere al schimbarii stilului.

Ruptura isi va avea radacinile in tristul eveniment al mortii lui Dana Wells, fiul vitreg al lui Max, baiatul de 17 ani al Gloriei dintr-o casatorie anterioara. Anuntul mortii acestuia in conditii neelucidate nici pana in ziua de azi va veni chiar in ziua in care Sepultura se afla pe scena festivalului "Monsters of Rock" de la Donington, in plin turneu de promovare pentru "Roots". Seria de concerte se intrerupe brusc din punctul de vedere al lui Max, restul showurilor fiind sustinute, ca vocal, de Andreas Kisser.

In decembrie acelasi an, pe 16 mai exact, contractul de manager pe care Gloria Cavalera il avea cu multi-platinata deja Sepultura expira. In aceeasi zi ceilalti trei membri ai trupei, printre care si fratele lui Max, Igor, ii trimit o scrisoare acesteia prin care isi exprima nemultumirile referitoare la ceea ce ei au numit "management defectuos". Membrii trupei se cearta crunt chiar dupa concertul de la Brixton Academy (care va fi ultimul in formula de aur), iar Max este pus in fata faptului implinit... scrisoarea catre Gloria data din toamna aceluiasi an, deci deciziile se luasera, deja, fara el. Max are de ales intre a renunta la sotia sa ca manager (si in general de a nu se mai implica in ceea ce Andreas numea "problemele ei personale dintr-o alta casatorie", referindu-se la reactia pe care Max a avut-o sustinand-o psihic pe Gloria in momentul in care a murit cel ce era cunoscut de prieteni ca D-Low) sau de a parasi trupa. Pe care, fie vorba intre noi, o infiintase si ii compusese peste 90 la suta din cantece... Max, ranit de catre cei pe care ii considerase prieteni de o viata, alege sa urmeze o cariera solo care se va materializa prin Soulfly. "Actul de tradare", cum il numeste Max, nu va fi niciodata pana in prezent discutat la rece sau justificat cumva de restul trupei.

Sepultura, in culmea gloriei, dar fara solist vocal, se apuca de compus. La un moment dat se pune problema ca Andreas Kisser sa fie vocal, dar se dovedeste ca nu il putea inlocui pe Max nici ca "plaman", nici ca prezenta scenica. In paralel, staff-ul de la Roadrunner se apuca sa asculte sutele de casete demo primite din toata lumea, pentru a-l alege pe postul de vocal pe ilustrul necunoscut Derrick Green. Acest cantaret de culoare, originar din Detroit avea deja la activ vreo 7 ani in undergroundul local, fara nici un succes notabil. Stilul sau de a canta le place si celorlalti membri ai trupei, care il coopteaza imediat. Albumul "Against" va aparea in toamna lui 1998, aproape simultan cu debutul solistic al lui Max. Comparativ, primul album Soulfly se bucura de un mult mai mare succes de vanzari, avand in vedere bogatia temelor abordate. Noua Sepultura are totusi noroc de o promovare intensiva si de un turneu international alaturi de Slayer.

"Against" calca in mod clar pe urmele "Roots"-ului, insa influentele etnice se muta de aceasta data inspre Japonia. Dintre artistii care au contribuit la "Against" se numara Joao Gordo ("Reza"), Jason Newsted ("Hartred Aside") si percutionistii Taiko din KODO ("Kamaitachi"). "Tribus", "Against" si "Choke" devin succesele albumului, alaturi de alte piese interesante cum ar fi "Reza" sau "Common Bonds". Vocea lui Derrick Green face fata la noile compozitii, intr-un cu totul alt mod de abordare fata de Max, desi fanii fideli nu pot accepta plecarea creierului trupei.

2001 vine cu un proiect nou din partea Sepultura, albumul "Nation", o mixtura destul de ciudata intre aceleasi influente japoneze si un fel de "globalism" care suna mai mult a idealuri comuniste primare. Interesanta este piesa "Valtio", compusa si cantata alaturi de cvartetul Apocalyptica. Alte piese de retinut, dar lipsite de vreun succes notabil, sunt "Revolt", "Uma Cura", "Vox Populi" sau "Tribe to a Nation". Albumul nu este nici pe departe stralucitor, fiind considerat de catre unii critici muzicali ca fiind chiar cel mai prost album Sepultura. Vocea lui Derrick incepe sa se repete ca frazare, iar albumul poate fi un bun auto-plagiat si nimic mai mult. Dovada este vanzarea foarte scazuta, singurul succes al albumului fiind concertul de la Rock In Rio III, sustinut in fata a peste 150.000 de oameni. Fanii abandoneaza cauza, dezamagiti de turnura repetitiva pe care au luat-o lucrurile, ceea ce ii va convinge si pe cei de la Roadrunner sa ia atitudine. Astfel, in toamna anului trecut contractul (datand din 1989!) cu Sepultura este reziliat pe motive de "vanzari sub asteptari". In momentul de fata trupa nu are nici un contract valabil, compunand pentru ceea ce ar trebui sa fie cel de-al treilea album in noua formula.

Aceasta este, pana in prezent, istoria unei legende vii - Sepultura. Ei pot fi numiti atat revelatia anilor 80 in materie de death/thrash, cat si una din cele mai inventive trupe de metal cu un succes international. Nu se stie daca se va mai reveni vreodata la formula care i-a consacrat, cu Max Cavalera vocal. In aceeasi masura viitorul Sepultura in componenta actuala este nesigur. Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca brazilienii vor ramane pe vecie in inimile noastre,prin albume de exceptie precum "Arise", "Chaos A.D." sau "Roots" care vor ramane in picioare si peste zeci de ani, ca niste adevarate capodopere ale genului. Speram ca fascinanta lor poveste sa continue si nu sa ramana o legenda, fie ea si vie...